În timp ce multora dintre noi ne place să savurăm un steak medium-rare suculent, pentru unii această idee este revoltătoare din cauza denumirii populare de la noi de ”friptură în sânge”.
Această traducere este însă improprie, creând o percepție negativă asupra imaginii din farfurie din momentul tăierii cărnii și fiind o barieră chiar și pentru mulți iubitori de carne de vită.
Friptura în sânge nu e de fapt în sânge
Friptura nu mai este așa de apetisantă când ai impresia că se scaldă în sânge. Însă acel lichid roșiatic prezent la piesele de carne de vită gătite medium-rare nu este cu adevărat sânge.
Dacă te gândești, friptura nici nu are gust de sânge propriu-zis – dacă ar fi avut, probabil că nu ar fi fost un fel de mâncare atât de popular și de apreciat.
Ce este de fapt acel lichid?
Lichidul roșu este de fapt mioglobină, o proteină care se găsește numai în țesutul muscular. Mioglobina transportă oxigenul prin mușchi și conține un pigment roșu – motiv pentru care țesutul muscular este roșu.
Pe măsură ce friptura este gătită, mioglobina se închide la culoare și de aceea, cu cât carnea este expusă mai mult timp la căldura focului, cu atât se face mai cenușie.
Interesant este că unii comercianți de carne chiar tratează bucățile crude de steak cu monoxid de carbon pentru a reține mioglobina și pentru a păstra aspectul unei culori frumoase, proaspete, de un roșu viu, specific pentru carnea roșie.
Arată steak-urile rare/ în sânge un pic mai apetisante acum?
